Viața de zi cu zi în documente vechi de familie

„Trei istorii de viață. Un colonel îmblânzitor de cai, o profesoară de științe naturale din Arad, amândoi născuți în Transilvania, pe vremea Imperiului Austro-Ungar, și o văduvă din Craiova, notând zi de zi cheltuielile ei. Au în comun anii în care trăiesc.

Ritmurile lor de viață par, la prima vedere, diferite. Au totuși destule elemente comune. Trăiau sub același soare și erau contemporani, dar nu doar atât.

Cei trei făceau parte din aceeași clasă socială, o burghezie educată, ducând un stilul de viață orășenesc, asemănător cu al Europei urbane de atunci, pe care îl deprinseseră parte acasă, parte prin educație și, în cea mai însemnată măsură, de la mediul în care trăiau. Rutina lor cotidiană avea reguli nescrise, dar destul de precise. Ce povestesc colonelul Borda, Hermina și Maria Vanghelie?

Istoria familiei lor, viața prietenilor, cumpărăturile lor, momentele fericite și cele nefericite, bucuriile mărunte, pe alocuri întâlnirea cu evenimentele mari ale istoriei. Secvențe de banalitate recompun portretul unei lumi.” Cătălin D. Constantin „Viața de zi cu zi în documente vechi de familie face o radiografie asupra faptului cotidian, într-un mod plăcut și inteligent, imaginarul unor familii aflându-se în relație cu marea istorie, iluzie întreținută subtil de autor prin analize, comentarii care devin treptat un fundal convingător al celor trei dosare de existență.

Profund și integrat admirabil, comentariul auctorial mi se pare de evidentă subtilitate, complet lipsit de suficiența sau de tonul doctoral al studiilor academice, dar susținut de o uriașă documentare, de o cunoaștere exactă a epocii și a problemelor ei – diferențiate regional. Există aproape un dialog al autorului, când cu personajul, când cu cititorul. Stilul ușor eseistic, narația specifică antropologiei culturale și documentul recontextualizat fac din această carte una dintre cele mai interesante „povești” despre viața privată a societății pe care comunismul a radiat-o.

Oameni obișnuiți, clasă de mijloc și o încredere în viață, astăzi pierdută, te leagă definitiv de cele trei personaje care par să fi scris special pentru Cătălin D. Constantin.” Doina Ruști „Cătălin D. Constantin ne vorbește aici despre un posibil muzeu personal al fiecăruia, de la pasajele de viață adunate la experiențele profesionale și sociale traversate cu fiecare vârstă.

Povestea fiecăruia dintre noi, dintr-un trecut apropiat sau o mărturisire îndepărtată, îi poate ajuta pe toți aceia care ne urmează să își dezvolte un muzeu personal, care să adune abilități de adaptare, apoi un panel de sentimente și afecte pozitive, antidoturi pentru momente de neliniște și, desigur, memoria fiecărui pas făcut înainte.” Adrian Majuru